Evident, opinia portughezului a fost considerată de unii drept o încercare de împrietenire de la distanță cu Gigi Becali sau cu Mihai Stoica în vederea unei angajări.

Eu îl bănuiesc însă de sinceritate, mai ales că am exact aceeași părere.

De altfel, de-a lungul diverselor comentarii pe care le-am făcut recent în emisiunile de la Digi Sport sau pe canalul meu de YouTube, am vehiculat ideea cumva ciudată în context că FCSB ar avea jucători mai valoroși decât campioana Craiova.

Apogeul tupeului în afirmații l-am atins când Becali i-a adus pe Korenica, Muhar și Drăguș, după ce lotul suferise o pierdere uriașă prin plecările lui Tănase și Bîrligea.

În fine, orice apreciere de genul celei pe care o fac eu este profund subiectivă. Grila mea de evaluare este una personală și ține cont inclusiv de gusturile mele nu tocmai populare în ceea ce privește fotbalul.

Ca să știi cu cine ai de-a face, sunt unul dintre cei care găseau jocurile CFR-ului de pe vremea lui Dan Petrescu nu doar demne de privit, dar încântătoare din perspectiva angajamentului fizic.

De asemenea, verdictele mele sunt bazate pe ideea “ce fotbalist aș prefera” pentru o anume poziție dacă ar fi să am de ales între ce-mi oferă loturile celor două echipe în general, neluând în calcul forma de moment.

Ca formă, la ora actuală, Popescu nu discută cu adevărat în Superliga decât cu dinamovistul Belaarouch.

Mereu a fost un portar cu reflexe excepționale, iar în momentul de față a eliminat și erorile vizibile pe care le făcea în trecut.

Singurul său neajuns este înălțimea pentru că la cei 1,85 m ai săi se află la limita de jos în lumea actuală a portarilor.

Într-un duel cu Târnovanu, l-aș prefera însă pe jucătorul FCSB pentru că are experiență internațională net superioară, are fizic mai bun și stă prost la un singur capitol – jocul de picior, unde nici Popescu nu este net superior.

Doar că dintre cei doi + Isenko, mie mi se pare Sava cel mai valoros. Repet, nu țin cont de forma actuală, ci de ceea ce percep eu ca fiind jucătorul cel mai valoros din grupul de fotbaliști care ocupă postul în cauză.

Aici intervine o primă problemă pentru că lotul Craiovei este gândit pentru un sistem care folosește 3 fundași centrali, astfel că jucătorii care fac banda nu au clasicele calități defensive ale postului.

Mai mult, așa cum am mai spus public atunci când îi ridicam statuie lui Opruț de la Dinamo, prefer fundașii laterali care sunt în primul rând fundași și abia apoi orice altceva.

De asta, îl văd pe Crețu mai bun decât orice fundaș dreapta pe care lotul Craiovei ar putea să-l emane astăzi. Evident, asta pentru că pot să-l privesc pe Crețu strict din perspectivă fotbalistică, fără să-i adaug și bagajul de percepții care-l însoțesc peste tot. Simplu spus, îl văd pe Crețu așa cum l-a văzut Mitriță cam de fiecare dată când s-a întâlnit cu el.

Bancu este superior lui Pădurariu, care este limitat mai ales de experiența sa redusă, nu de lipsa vreunei calități necesare în mod obișnuit fundașilor de bandă.

Prin urmare, pe Bancu îl pot compara real doar cu Radunovici și Joao Paolo.

E mai bun decât cei doi?

Atenție, nu e vorba de formă, e vorba de valoare. După criteriile mele care țin în mare măsură cont de capacitățile defensive în cazul fundașilor, Radunovici punctează masiv la acest capitol și-l face un jucător pe care l-aș prefera într-un sistem clasic, cu 4 pe linia de fund.

Acum, muntenegreanul este de fapt un jucător care există probabil doar cu numele în lotul FCSB, care termină contractul în iarnă și care va mai juca doar dacă Pădurariu nu poate să o facă și Joao Paolo trebuie folosit la mijloc.

Doar că eu vorbesc aici de valoarea individuală a jucătorilor, nu de faptul că la FCSB aceasta este sabotată măcar parțial de intervențiile patronului.

În fine, Ronaldo Webster nu-mi este suficient de cunoscut ca să am o părere despre el.

Fundași centrali – Screciu, Adrian Rus și Romanchuk sunt fundașii pe care-i iau în calcul cu adevărat de la Craiova, Stevanovici mi se pare bun, dar nu ceva clar peste medie.

FCSB are un singur fundaș central real valoros, dar care nu poate juca – Ngezana. Dawa mi se pare la același nivel ca atunci când a venit de la Botoșani. Batubinsika și Mihai Popescu mi se par buni, dar nu peste Rus.

Prin urmare, dacă ar fi să fac un cuplu din tot ce oferă loturile celor două echipe, aș juca cu Ngezana – Adrian Rus. Screciu ar fi în schimb primul fundaș pe care l-aș alege dacă ar fi vorba de un sistem cu 3 pe linia de fund și abia apoi i-aș adăuga pe Ngezana și Rus.

Nu întâmplător, cei 3 menționați sunt probabil și cei mai rapizi fundași centrali din Superliga. Viteza mi se pare o calitate esențială pentru apărătorii echipelor care stau foarte sus cu linia defensivei.

Într-un 4-3-3, aș juca cu Cicâldău inter stângă, cu Muhar în centru și cu Cisotti în dreapta.

Pur calitativ, Cicâldău mi se pare cel mai fotbalist, iar versatilitatea și constanța lui Cisotti îl fac să fie de o utilitateexcepțională pentru lotul oricărei echipe din Superliga.

Băluță este alături de Screciu feblețea mea de la Craiova, dar pragmatic vorbind, croatul Muhar este genul de jucător care pur și simplu e mai adaptat la fotbalul fizic de astăzi și cu calități tehnice mai mult decât decente pentru un fotbalist cu profilul său.

În rest, pentru zona aceasta a terenului, Gnahoré, Arad și Joao Paolo mi se par variante de dublare / înlocuire mai bune decât oferă lotul Craiovei.

Din perspectiva calității, Baiaram mi se pare cel mai bun comparabil cu oricine altcineva din loturile celor două echipe. Prezența lui Miculescu ca “titular” ține de obsesia mea ca fiecare jucător să-și câștige pe cât posibil duelurile fizice.

Cred că atât în campionat, cât și în meciurile europene, această capacitate a lui Miculescu adăugată unei calități tehnice decente reprezintă un mare atu.

Totuși, zona aceasta a terenului este una în care loturile au nevoie de alternative de foarte bună calitate pentru că antrenorii au tendința să facă dese schimbări în extreme când jocul nu merge.

Aici, per total, mi se pare că ambele echipe stau la fel de bine. Mai ales că mie îmi place Etim foarte mult pentru calitatea sa fizică, iar Korenica este un jucător cu mare greutate în jocul echipei sale.

Drăguș e un fel de Marica mai tehnic, dar mai puțin înzestrat fizic.

Dar când spun mai puțin înzestrat fizic chiar mă refer strict la comparația cu Marica, un fotbalist cu o excepțională forță în picioare și capacitate de-a proteja balonul. Drăguș este mai rafinat, și se află undeva la jumătatea distanței dintre ce ofereau Louis Munteanu și Bîrligea.

Ce opune Craiova aici reprezintă fotbaliști foarte buni pentru campionatul nostru, Nsimba chiar cu calități care-mi par peste nivelul la care a jucat până la această vârstă, dar nu comparabili cu Drăguș.

Când vine vorba de totalul soluțiilor pe care cele două echipe le oferă, Craiova stă mai bine aici, dar fără să existe o distanță majoră între Assad și Nsimba versus Garita și Stoian.

În primul rând, pentru că oltenii sunt „mai înaintați” în proiect când vine vorba de formarea lotului și a relațiilor de joc.

De asta, inclusiv pierderea lui Anzor deși vizibilă,  este totuși una pe care o acoperă datorită omogenității lotului pe care portughezul Coelho îl are la dispoziție.

În schimb, FCSB trebuie să-i intergreze pe Muhar și Drăguș și să compenseze ce se întâmplă haotic tactic din cauza intervențiilor patronului – vezi scoaterea la pauză a lui Arad.

Nu l-am menționat și pe Korenica la capitolul jucători de integrat pentru că mi se pare exact tipul de fotbalist super adaptabil la mediul în care ajunge. A jucat instant la CFR Cluj în momentul venirii sale și a părut de-al casei de la prima apariție la FCSB. Nu a luat încă acel contact cu criticile patronului, dar indirect Pancu și Petrescu spun că nu e genul care să cedeze realității de acolo.

În fine, este suficient ca FCSB să aibă un mic avans calitativ față de Craiova pentru a-i lua fața în campionat?

Realitatea ultimului deceniu spune că nu. În majoritatea anilor la care fac referire, FCSB a avut aceste avantaj și a luat doar două titluri.